Scrisoare pentru Mos Craciun

Imi doresc sa nu-mi spulberati visul si sa ma lasati sa cred in continuare in Mos Craciun. Eu stiu ca el se foloseste de oameni pentru a trimite cadourile in cazul adultilor si ca motivul pentru care nu mai vine personal la mine e numarul mare de copii nascuti intre timp.

scrisoare pentru mos craciun

Eu il cunosc bine pe Mos, de pe vremea cand aveam 3-4 ani. Sper ca micutii din ziua de astazi nu sunt asa de teroristi cum eram eu la acea varsta. Imi amintesc cu mult drag prima mea interactiune cu el pe teritoriul meu. Pana atunci mai vazusem Mosi la diverse intruniri de grup in cadru organizat (la gradinita, la locul de munca al parintilor mei sau in casele verisorilor), dar nu aveam cadrul potrivit sa comunic prea mult cu ei pentru ca erau destui copii cu care isi imparteau timpul.

Un adult rautacios imi insuflase ideea ca, de fapt, Mosu’ e unul dintre vecinii mei, deghizat in om batran, cu barba falsa si haine normale pe sub costumul rosu, astfel incat, cu prima ocazie in care am avut mai mult timp de dialog, mi-am dorit sa ma conving. Cel care venise la mine acasa era un domn in varsta, cu barba lunga, cu varfurile usor ingalbenite, dar cat se poate de autentica. Mi-am folosit toata puterea pe care o aveam atunci sa ma conving ca nu e vreun lipici miraculos care ii tine parul pe fata. Spre disperarea lui si a celor din jur, nu m-am lasat convinsa asa usor si am trecut la alte posibile tertipuri care ar fi putut sa il deconspire. L-am rugat sa imi arate placa pentru ca daca e mos, sigur nu mai avea dinti. Si aici m-a surprins, caci el poseda cativa care nu erau grupati in niciun fel.

Obosita de incercareademascarii esuate, am inceput sa-i spun poeziile pe care le stiam pentru a primi cadourile din sac. Avea multe pregatite, dar si repertoriul meu era inepuizabil. Dupa fiecare cadou oferit, incepea un joc in care el isi inchidea sacul pentru a ma determina sa ii mai spun o poezie. Le-am depasit inclusiv asteptarile parintilor mei, cu care complotase, si am ajuns sa ii propun o ultima poezie si pentru sac. N-a acceptat. N-avea el cadouri pentru cate poezii stiam eu…

Asa e si acum. Poezii n-am mai invatat, dar stiu chestii. Diverse. Despre oameni, despre companii, despre fericire, despre proceduri, despre interactiune, despre mine, despre voi.  Ca sa stiu cat pot sa cer pana la Craciun din lista mea de mai jos, m-ar ajuta sa stiu ce pot sa ofer pana atunci. Ce doriti in locul poeziilor pe care le spuneam cand eram mica.

Masini, avioane, arcuri, undite, bomboane de pom sau ciocolata s-ar putea sa ma puna intr-o dificultate sa ofer. Pentru cele necomestibile, as putea rezolva cu titlu de imprumut daca e musai, dar m-as bucura sa fie ceva ce pot realiza eu. Mi-ar fi mai la indemana sa desenez, scriu, impletesc, modelez, gandesc, vorbesc sau chiar sa ascult.

Acum, ca e totul clar, iata scrisoarea pentru Mos Craciun:

Draga Mos Craciun,

Te rog ca anul acesta sa imi aduci bucurie in suflet, sa-mi opresc un pic si sa ofer mai departe. Sa ma ajuti sa inteleg cum e cu tehnologia din spatele acestor platforme de tip wordpress, instagram, facebook si altele pe care nici nu le pot retine, sa-mi pui desenele cu papion pentru identitate vizuala in web-design, sa-mi faci rost de un dispozitiv cu android pe care sa ma joc (poate fi si de imprumut), sa ma duci acasa, oriunde ar fi asta, sa ma pui in legatura cu sufletul meu fara sa imi intrerupi conexiunea dupa 2 ore ca la apelurile de pe mobil, sa ma scoti din casa atunci cand e ceva de vazut si sa ma determini sa nu renunt la ce fac acum. Si cand va fi greu, sa mi-i aduci aproape pe oamenii care stiu, pot si isi doresc sa ma sustina, sa ma incurajeze, sa ma tempereze, sa ma aiba in jur, sa se bucure cu mine, prin ei. Sa fie oameni care stiu deja sa traiasca frumos si au capacitatea sa imi arate ce eu nu stiu acum.

Cu drag,

Fata cu papion

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *